Cartea pe care tocmai ati citit-o sau doar ati rasfoit-o, in esenta sa, nu reprezinta decat o firava tentativa de a atrage atentia generatiilor prezente si a celor din secolele imediat urmatoare, asupra dezvoltarii umanitatii pe o orbita cu totul diferita de cele preconizate pana acum, precum cele care, inca de acum 2000 de ani prevedeau omenirii un sfarsit tragic-apocaliptic, determinat fie de nesabuintele omenirii in protejarea naturii, (varianta stiintifica), fie ca pedepsa data omului pentru „ratacirile” sale de la poruncile lui Dumnezeu (varianta religioasa).Un asemenea sfarsit inca nu s-a petrcut si nici in urmatoarele milenii, in constelatia noasra Solara nu se va produce,daca ne raportam la timpul miliardelor de ani necesari transformarilor din Universul cunoscut noua. Prin urmare viitorul omenirii, zugravit in paginile cartii de fata este rezultatul actiunii unei legi, putin cunoscute sau poate doar ignorate, potrivit careia in sfera a tot ce tine de „bioexistenta” (animala, umana, etc), stadiile inferioare sunt asociate invariabil starilor de conflict si violenta, iar pe masura dezvoltarii, a evolutiei spre stadiile superioare, locul violentei este luat de coexistenta in deplina intelegere si convietuire, adica ceace putem numi „ armonia bio-universala” a tuturor vietuitoarelor de pe Terra. Nu cred ca trebuie aduse multe exemple in sprijinul acestei legi. Este deajuns sa amintim epocile de inceput ale istoriei umane pline de violente feroce, dar care cu trecerea timpului generatiile urmatoare au condamnat si s-au delimitat de acelle violete, fie ele din vremurile primitive, antice, sclavagiste feudale sau chiar din timpurile capitaliste, conturandu-se o atitudine de impotrivire a tot ce inseamna violenta. Sporirea cunostintelor stiintifice odata cu cresterea nivelului constiintei oamenilor, inregistram o indepartare a omenirii de violenta, adoptarea unei atitudini tot mai categorice impotriva folosirii fortei sau chiar amenintarii cu forta, un fenomen ce nu poate fi ignorat.
Vrem sau nu, omenirea, in drumul sau spre inplinirea destinului ce i-a fost harazit, inca de la aparitia sa pe pamant si, in virtutea unor legi stiute sau nestiute, dupa mii de ani de suferinte, sperante si asteptari, iata se va afla la tarmul unei lumi mult visate, o societate armonioasa, lipsita de conflicte si violenta, in care figura proeminenta a societatii va fi cu siguranta „Homo Globalis Pacificus”.
Ajuns la acest stadiu, cititorul sigur se va intreba ”Si dupa acest fericit final ce va urma”? O intrbare nu numai fireasca, dar si in deplina concordanta cu spiritul scrutator al omului, al dorintei acestuia de cunoastere a viitorului.
Ei bine, acea societate nu va fi decat ”o veriga” dintr-un lant nesfarsit de societati umane localizate in aceasta parte a Universului care abia a intrat in circuitul fiintelor inteligente, alaturi de alte fiinte extrem de evoluate din Univers si, in cooperare cu care, ”Omul”, care a fost una din cele mai rafinate fapturi salbatice de pe Terra, va deveni egalul divinului, al fiintelor superioare din Univers, inpreuna cu care vor avea” de cucerit” infinitul spatial si temporal al Universului”. De acesta data „cucerirea „ nu va mai fi o confruntare violenta de forte asa cum ne sugereaza unii adepti ai extinderii ciocnirilor sangeroase in cosmos cu populatii extraterestre, ci doar o izbanda a stiintei asupra propiei ignorante, in folosul societatii, al stiintelor fizico-materialiste, respectiv al stiintelor spirituale, ce vor ocupa locul central in manifestarile vietii „ omului universal”.
Din acest moment pentru” om”, respectiv pentru Societatea careia ii va apartine, orizonturile teresre, ( spatial-temporale), nu vor mai satisface cerintele evolutiei ulterioare, evolutie care, de fapt, nu va inceta niciodata. Omul se va afla, categoric in fata altor orizonturi, cu totul diferite, orizonturi ce tin de dimensiunile infinitului „universal”. Iata prin urmare un vast front de investigatii atat pentru cercetarea materialist-stiintifica, cat si pentru cercetarea spiritual-stiintifica.
Incheind aceasta lucrare mi-am pus firesc intrebarea daca noi oamenii de astazi, de la inceputul mileniului al 3-lea, suntem sau nu pregatiti a intelege si constientiza procesul evolutiv, inevitabil al omului spre acel final, descris mai sus. Ei bine „Nu”, oamenii atat din trecut cat si cei din prezent au fos si au ramas reticenti pentru tot ceace este nou. Prin urmare nu este de asteptat o imbratisare entuziasmanta a acestor idei. Este firesc sa fie asa. Dupa milenii de istorie conflictual-sangeroase, este greu a crede ca s-ar putea trai si intr-o lume a armoniei. Si totusi, vrem sau nu, „evolutia”, acesta lege miracol care nu poate fi abatuta de la cursul ei (cel mult poate fi incetinita mai mult sau mai putin timp) ne poarta sigur spre acea societate a armoniei, deschisa orizonturilor „Universului” nemarginit. Prin urmare, cu timpul, si cei care se indoiesc sau chiar resping posibilitatea edificarii unei lumi a echilibrului si armoniei se vor afla in situatia de a regreta indoelile sau neincrederea lor intr-o asemenea societate viitoare. Istoria viitorului, sigur va consemna si acest fenomen ca una din slabiciunile oamenilor din epoca preliminara oranduirii armonioase
AUTOR STEFAN DINU
24.NOIEMBRIE 2010.
BUCURESTI- ROMANIA.
