CAP.VIII-”HOMO GLOBALIS PACIFICUS”, ERA IMPLINIRILOR DESTINULUI UMANITATII.
La capatul unui drum milenar, extrem de sinuos, insotit de nenumarate conflicte si razboaie sangeroase, timp in care omenirea a platit cu miliarde de vieti vinovate sau nevinovate, iata-ne ajunsi intr-o oaza a linistei si pacii,intr-o lume a non- violentei, a armoniei. Este firesc ca noi, pamantenii de acum, aflati in avans probabil cu cateva sute de ani de acel moment mult asteptat, sa ne punem intrebarea cum va arata acea „societate de vis” si in baza caror parghii sau legi va function aceasta? Intrebarea nu este noua . Ea staruie de multe veacuri in mintile luminate ale umanitatii, intemeindu-se pe credinta ca totusi, in cele din urma, va veni si ziua in care omenirea se va bucura de o orinduire dreapta, echitabila –armonioasa.Parte din religii, intre care si cea crestina, prezic de multa vreme o redare celor „ mantuiti” intr-un viitor apropiat a „Edenului”. In interpretarea mea, „mantuirea” nu reprezinta altceva decat momentul constientizarii de catre om a destinului sau pe aceasta planeta, iar „Edenul” reprezinta simbolul oranduirii armonioase la care se va ajunge inevitabil.
Stiinta, desigur, nu-si permite sa mearga pe „caile intuitiei”. Ea isi are metodologia ei riguroasa, a confirmarii prin experiment a oricarei concluzii. Dar atunci cand ceva s-a confirmat putem fi siguri ca suntem in fata unui adevar, a unei realitati certe.
In acest sens, am putea aminti multe incercari de a ne fi prezis viitorul, intre care ii mentionam pe celebri utopisti ai sec.XVIII-XIX-lea. O incercare insa mai apropiata de realitate a fost a lui Karl Marx si Friedrich Engels din a doua jumatate a sec. al- XIX-lea, din pacate, esuata dupa un experiment de aproape un secol. Sperantele generatiilor sec. al XX-lea int-o lume a echitatii au fost definitiv spulberate, datorita atat a unor erori in fundamentarea unor teze teoretice, dar mai ales a unor „contributii” apartinand unor lideri ai miscarii socialiste, ce au transformat „marxismul” intr-o ideologie extremista a carei finalitate s-a materializat in bine-cunoscutele „regimuri totalitare comuniste”.
Astazi ne intrebam daca „Stiintele” mai au sau nu in preocuparea lor studierea si identificarea cailor cele mai adecvate, mai eficiente (mai scurte) in edificarea acelui viitor magnific al omenirii? Da, stiinta n-a incetat nici-odata sa scruteze viitorul dar, din pacate, eforturile in aceasta privinta s-au desfasurat si inca se mai desfasoara izolat, pe diverse domenii: biologic, economic, sociologic, politic, psihic, moral si spiritual. In acest sens, trebuie sa recunoastem ca nu s-a ajuns la o convingere a necesitatii unor actiuni coordonate, dupa o strategie convergenta, cea-ce constituie inca un obstacol in calea fluidizarii proceselor edificarii viitorului omenirii. Evident, si aceasta carenta tine de nivelul constiintei umane care, odata cu maximizarea acesteia, fara indoiala si stiintele vor actiona in mod unitar in folosul acelorasi obiective ale viitorului.
Problema fundamentala a zilelor noastre este aceea de a sti cat mai multe despre „cum va arata sau cum dorim sa arate omenirea la capatul acestui drum istoric de milioane de ani, adica acea societate apartinand noului tip uman-Homo Globalis Pacificus”? Gandind astfel nu gresim cu nimic. Insusi Dumnezeu, potrivit bibliei, cand a facut lumea in sase zile, a avut imaginea acesteia in capul Sau si apoi a poruncit si totul s-a facut dupa cum le-a gandit. Tot astfel si omul, de cand exista pe Pamant, in orice creatie a sa mai intai o creaza in capul sau (o proiecteaza) si apoi o lanseaza in practica. De la aceasta regula nu exista nici-o exceptie. Prin urmare, a ne imagina cum vrem sa arate sau cum va arata viitorul nu reprezinta nici-decum un capriciu sau o anormalitate umana ci, dimpotriva, o cerinta legica, indispensabila lumii rationale.
In paginile urmatoare, in limitele cunostintelor si a imaginatiei umane la care s-a ajuns, vom incerca zugravirea, in linii evident generale, a „portretului” pe care obisnuit il numim deja „Homo Globalis Pacificus”.
Portretul fiziologic si intelectual al omului acelei viitoare ere va intruni cu siguranta cateva insusiri de performanta. Mai intai vom avea in fata noastra o fiinta umana inzestrata cu toate simturile cunoscute noua, ajunse la un nivel al perfectiunii absolute, dublate de receptori bio-energetici ce ii vor permite sa fie in contact permanent cu energiile universale, respectiv cu „inteligenta universala”. Infatisarea fizica a acestora, desi fara relevanta pentru cea-ce si-a propus tema de fata, pot fi avansate cateva caracteristici, evident, probabile. Omul acelei ere va fi armonios proportionat: inaltimea in jur de 2 metri, culoarea pielii predominant cafeole catifelata, avand, in stadiul maximei sale dezvoltari o dubla existenta-fizica si non-fizica. Sub aceasta ultima identitate (spirituala) omul va avea libertatea deplasarilor in orice alte locatii din Univers, aidoma gandurilor noastre de azi, nelimitate in timp si in spatiu. Marimea spatiului de miscare in cosmos va depinde, asemenea tuturor navigatorilor, doar de bagajul de cunostinte in domeniu. Desigur, nici in acele vremuri lumea nu va fi scutita de unele anomalii patologice, dar stiinta va face posibila monitorizarea dezvoltarii uterine a fatului si, in situatia unor cazuri anormale, va putea recomanda intreruperea acelor sarcini. In acest fel, nu vor mai exista handicapati fizic sau mintal. Pe de alta parte, presupunind aparitia ulterioara a unor anomalii organice, functionale in viata oamenilor, stiinta va fi aceea care prin tehnica transplanturilor de organe si a clonarilor va asigura o evolutie fizica si intelectuala armonioasa a omului. Modificari substantiale se vor produce si in modalitatea de hranire a corpului fizic uman. Cu certitudine alimentele din carnea animalelor sacrificate vor fi abandonate,
considerate ca o crima la adresa unor specii de vietuitoare, e drept inferioare omului, dar avand aceleasi drepturi la existenta pe Pamant. Alimentele de baza ale omului, in principal, vor consta din produse animale: lapte, miere, oua, etc. si toate genurile de vegetale si fructe, bogate in substante nutritive si energizante. De fapt, hranirea corpului fizic uman va ocupa un loc secundar in viata oamenilor. Principala preocupre o va constitui dezvoltarea corpului energetic astral, cel conectat la energiile universale, care-l inaripeaza pe om, dandu-i libertatea miscarii in spatiul universului nemarginit.
Schimbari diametral opuse vor avea loc in ceace priveste raporturile dintre femeie si barbat, locul central fiindu-i rezervat femeii. Motivele sunt lesne de inteles: disparitia muncii fizice, si in conditiile unui nivel egal al inteligentei dintre sexe, femeia va fi aceea care va indeplini cel mai important rol in societate: procreerea altor vieti, precum si cresterea si educarea in primii ani a celor ce ne vor urma. Deci, dupa mai multe milenii de „patriarhat” ne vom afla intr-un „nou matriarhat”, de data aceasta in temeiul unor cauze de natura obiectiv materiala cat si de natura ancestral-universala. Trasaturile ancestral-material-biologice ale femeii vor face ca aceasta sa exercite pe Terra principalul rol in educatie si sanatate, barbatii fiind disponibili pentru productia materiala si culturala terestra precum si pentru investigarea si explorarea Universului necunoscut.
Privind teoria „reincarnarii spiritelor umane pana la un stadiu de perfectiune”, teorie confirmata de multi oameni de stiinta, demonstreaza ca omul fizic nu reprezinta decat o imagine secundara, necesara doar in vremurile imature ale omenirii. Ajunsi insa la stadiul sus amintit identitatea sa ancestrala devine principala forma de manifestare a acestuia. Si atunci putem enunta cateva concluzii extrem de socante: Mai intai ca identitatea omului nu este aceia a corpului fizic, a celui ce, dupa deces, il pastram in fotografiile de familie. El este un spirit, invizibil, aidoma lui Dumnezeu pe care nimeni nu l-a vazut, si care vremelnic s-a intruchipat in acel corp fizic din fotografiile ramase noua. In realitate acel spirit a emigrat imediat sau mai tarziu in alt corp fizic, barbat sau femeie, pentru o alta viata fizica, cu o alta infatisare decat cele precedente. Prin urmare nu putem spune despre „spiritul lui X.Y,Z”, ci doar ca X,Y,Z au fost gazda vremelnica a unui spirit al carui nume nu ne este cunocut, dar caruia putem sa-i dam un nume sau numar, potrivit cu virtutile manifestate in corpul fizic actual. Prin urmare, asa cum se mentioneaza si intr-un capitol anterior- Omul, rezultat al evolutiei firesti devine „Echivalentul Divinului, atotstiutor si atotputernic” cu inalte capacitati, toate aflate sub controlul unei desavarsite ratiuni si constiinte.
Portretul social economic al omului viitorului, evident va fi cu totul diferit de epocile precedente. Dupa cum stim, dintr-un capitol anterior, in stadiile de dezvoltare post-moderne, nu” lupta de clasa”este motorul dezvoltarii social- umane ci ”interesele” oamenilor, interese determinate strict de doi factori: primul constand in nevoile bio- fiziologice materiale si intelectuale de optima confortabilitate pentru toti membrii societatii si cel de al 2-lea constand din satisfacerea cerintelor nelimitate a constiintei umane, ce tinde firesc spre un stadiu al desavarsirii. Iata doua legitati ale dezvoltari societatii viitoare ce vor inlocuii pentru todeauna relatiile conflictuale dintre oameni, facand imposibile crizele de toate genurile: economice, sociale, politice, culturale, etc.I n aceste conditii, se intelege ca „propietatea” nu va mai juca rolul de diferentiere a societatii in clase sociale avute, exploatatoare si sarace, exploatate. Societatea viitoare prin mecanismele ei menageriale perfectionate, si a inltei constiinte va asigura fiecarui individ, fiecarei familii optimul necesar in ceace priveste dreptul de proprietate si altor cerinte de natura materiala si culturala. La acel stadiu de constiinta si dezvoltare, societatea va fi cu totul eliberata de viciile trecutului: al tentatiei inavutirii, avarismului, dominatiei material financiare a celorlalti semeni, etc. Pentru trebuintele material-culturale personale si de familie, probabil va fi utilizat „cardul” in toate imprejurarile, un card imprimat in fotografia vie sau ampretele digitale ale fiecarui individ. Prin urmare,e ste de presupus ca banii numerar vor dispare, ramanand doar ca baza de calcul al consumurilor efectuate prin intermediul cardurilor. Este de inteles ca nivelul consumurilor va fi limitat la ”optimul necesar”, determinat prin ceace am putea numi autocontrolul constiintei umane. De asemenea, se poate prevedea existenta a trei tipuri de proprietate: ”familiar-particulara” optim proportionata cu cerintele unei maxime confortabilitati a acestora; ”colectiv zonala” apartinand agentiilor(companiilor), consacrate activitatilor specifice local-zonale si ”social-globale” apartinand companiilor de interes strategic general, structurate piramidal in diviziuni si sub diviziuni regionale si continentale. In cadrul acestei ultime forme de proprietati isi vor gasi rezolvarea probleme de interes general: contracararea dezastrelor naturale, conducerea transporturilor si comunicatiilor globale si cosmice, coordonarea activitatilor de producere si exploatare a surselor energetice globale traditionale si neconventionale, protectia planetei si a mediului interplanetar inpotriva factorilor poluanti, etc, etc. De fapt, ”propietatea”, sub forma cunoscuta noua din vremurile dominate de ”lupta pentru inavutire”, nu va mai fi aceeasi. In societatea viitorului la care ne referim, disparand cu totul clasele sociale, diferentiate dupa avutie in exploatatori si exploatati, singurele diferentieri raman cele de natura ocupationala si ale caror interese nu sunt in opozitie ci, dimpotriva, de complementaritate, indispensabile intr-un sistem social-uman armonios. Membrii acelei societati, cu certitudine, vor fi cu totii producatori de bunuri, deosebirea dintre acestia fiind doar domeniile de creatie, egale ca valoare de intrebuintare umana: materiala, intelectual-culturala si spiritual- morala.
Accesul omului la aceste bunuri, sigur va fi delimitat de un principiu, necunoscut pana acum, acela al ”optimului confortabil”, potrivit caruia fiecare va putea beneficia de valorile sus- amintite pana la saturatie, dar niciodata depasind „optimul” nevoilor materiale, intelectuale si spirituale. Odata cu aceasta, intregul sistem juridic din zilele noastre va suferi schimbari radicale in sensul diminuarii rolului avut, urmare fireasca a faptului ca din moment ce oamenii au incetat sa se mai confrunte pe averi sau alte bunri material culturale, justitia isi pierde rolul sau de impaciuitor. Toate micile litigii ce vor putea sa mai apara vor fi sigur rezolvate pe cale amiabila la nivelul comunitatilor social umane. Astfel ca abuzul de pe vremuri, excesele in domeniul posesiunii de orice natura vor deveni in viitor o amintire sau, peste mii de ani, chiar obiect de cercetare arhiologica . Viitoarea societare, din punct de vedere fizic-material se va manifesta sub trei principale sfere de activitate: a) sfera productiei, b)sfera acumularii si conservarii rezervelor necesare situatiilor extreme si c) sfera distributiei, respectiv a consumului societatii.
a)Sfera productiei va inceta a mai fi doar conditia indispensabila a existentei umane. Ea va deveni, mai ales domeniul in care membrii societatii umane isi pot vedea indeplinite inclinatiile, pasiunile si dorintele lor pentru un gen de activitate-fizica sau intelectuala.
In acest sens, fireste, „obsesia” celui ce si-a dorit o indeletnicire aparent favorabila doar lui, in fond, la nivelul societatii, devine bun al intregii umanitati. De alta parte retributia de pana acum, considerata echivalentul muncii depuse de indivizi in folosul societatii, nu va mai fi contabilizat si evoluat decat la nivelul societatii.Dubla identitate umana, fizic-materiala, cunoscuta din filele istoriei multimilenare a omenirii si spiritual universala, mai putin cunoscuta dar avand principalul rol, vor constitui, probabil, cea mai importanta tema de studiu a stiintei universale in tentativa acesteia de a descifra enigmele aparitiei si destinelor omului pe pamant. Aceia va constitui, probabil, istoria cea mai completa si autentica privind omenirea si menirea sa istorica pe Pamant si in Univers.
Profilul politic-managerial al omului din viitor. In primul rand, trebuie precizat ca, intrucat clasele sau categoriile sociale cu interese deosebite vor dispare, vor dispare si partidele politice ce pretindeau a le apara interesele. De alta parte, stim ca ”politica” este aceea care in virtutea unor alegeri democratice asigurau conducerea statelor, a natiunilor pe anumite perioade. Procesul globalizarii a facut sa dispara diferentele dintre natiuni si, respectiv, si guvernele acestora. De alta parte, asa cum se arata mai sus, vor dispare diferentele sociale si odata cu acestea si partidele ce pretindeau ca apara interesele acestora. In aceasta situatie, ne intrebam ce rol va mai avea politica? Nici-unul!
Politica va dispare asemenea notiunii „Luptei de clasa”, care nu putea dainui decat intr-un timp istoric limitat. Locul ei va fi luat, sigur, de un sistem ”managerial ”bazat pe performanta profesionala, ,\ceace va elibera societatea de amatorism, diletantism si incompetente in materie de management. De fapt „administratia” viitoarei societati va depasi granitele Terrei. Din punct de vedere socio-uman ea se va extinde asupra spatiului universal si in acest caz, evident, cei chemati a conduce lumea nu vor putea fi decat oameni de stiinta de talia lui Aristotel, Platon, Confucius Newton, A.Einstein, sau a unor mari initiati precum au fost,Isus Cristos, Mahomed, Budha si altii.
De fapt, dintodeauna, marile imperii ale Terrei, inca din antichitate se foloseau de de un grup de batrani intelepti, la care apelau, ori de cate ori aveau de luat decizii deosebite. Deci viitorul nu se va lipsi de o experienta milenara atat de valoroasa, desi astazi, pe alocuri…
Portretul psihic al omului de viitor, va fi deasemenea cu totul diferit de cel prezent. In primul rand momentul mortii nu va mai fi considerat o tragedie ci ca pe un stadiu obiectiv necesara a pasirii spiritului celui decedat pe o treapta superioara in calea lui spre desavarsire, incorporandu-se ulterior intr-o alta identitate umana, repetand aceste reincorporari, pana la perfectiune. De altfel, asa cum se mentiona mai inainte, in conceptia umanitatii, importat va fi nu corpul fizic, cel harazit mortii si descompunerii in elementele pamantesti, ci corpul ancestral-spiritual, cel ce asigura continuitatea nelimitata a spiritului uman. Odata cu constientizarea acestui adevar, teama omului de moartea fizica va dispare, privind-o aidoma somnului pentru o noapte, dupa care urmeaza o alta zi (sau viata) a existentei sale in Univers. Atasat acestei psihologii se afla, fireste, profilul moral al omului acelui viitor. Este sigur ca acel ”homo globalis pacificus” va fi total strain acelor mari vicii care au insotit omenirea dealungul istoriei, precum: sentimentul inavutirii, lacomiei, necinstei, orgoliului,i nfatuarii, violentei, etc., motive care produceau si pe atunci, pentu cei mai sensibili oameni, unele remuscari si regrete. Evident toate acestea nu erau decat manifestari ale constiintei umane, care aveau sa devina predominante ulterior, in lumea viitorului la care ne referim.
Punand punct descrierii viitoarei societati umane, fireste, intr-o prezentare extrem de generala, ma simt indatorat cu o marturisire, potrivit careia chiar daca cele consemnate la acest capitol au doar valoare de probabilitate, ele, fie ca se vor confirma sau nu in itregime, „Societatea” amintita, va fi cu certitudine inevitabila.
